16 lucruri pe care trebuie să le știi despre whisky (partea I)

16 lucruri pe care trebuie să le știi despre whisky (partea I)

Mi-am propus să trecem în revistă câteva din cele mai utile informații despre whisky, folositoare fie că ești pasionat al fenomenului whisky sau fie că ești doar un consumator ocazional al acestui distilat din orz malțificat. Iată câteva din informațiile considerate atât interesante, dar și utile pentru a fi reținute și care fac referire la whisk(e)y.

  1. Whisky-ul ca rezultat al distilării de cele mai multe ori nu poate fi băut, având în o concentrație alcoolică între 70% și 80%. Legea scoțiană permite denumirea unui astfel de produs cu titulatura de whisky, doar dacă a fost lăsat la îmbătrânit vreme de minim 3 ani pe teritoriul Scoției în butoaie de stejar.
  2. În Statele Unite, whiskey-ul este lăsat conform legilor în vigoare minim 2 ani la învechit în butoaie noi de stejar american din munții Ozark.
  3. Vârsta unui whisky, mai totdeauna trecută pe etichetă este un indiciu brut despre calitatea unui whisky și va influența foarte mult ceea ce vei plăti pentru o sticlă de distilat din orz malțificat. Trebuie însă reținut că această informație referitoare la vârstă este utilă, dar nu totdeauna un whisky bâtrân este un whisky mai bun, dar regula spune invariabil că este mai scump. Dacă discutăm despre un blend scotch, vârsta se referă întotdeauna la cel mai tânăr whisky aflat în compoziția amestecului. Vârsta trecută pe etichetă nu reprezintă o medie a vârstelor whisky-urilor din amestecul unui blend și nici nu înseamnă că tot whisky-ul are aceeași vârstă. Dacă vârsta nu este declarată pe etichetă, atunci putem presupune că whisky-ul poate avea cel puțin doar vârsta minimă legal impusă de 3 ani pentru cele scoțiene sau 2 ani pentru cele americane.
  4. Culoarea whisky-ului este de cele mai multe ori naturală, singurul adaos legal de colorant permis prin lege este caramelul, a cărei prezență trebuie specificată pe etichetă. În general culoarea se datorează procedeelor de maturare și a butoaielor folosite.
  5. În Scoția nu este permisă niciodată folosirea de butoaie noi din lemn de stejar pentru maturarea whisky-ului. Ele anterior trebuie să fi adăpostit pentru minim 6 luni un alt produs alcoolic: vin, bere, rom, whiskey american.
  6. În Statele Unite nu este niciodată permisă maturarea whiskey-ului în butoaie de stejar care nu sunt la prima folosire. Dacă un distilat din orz malțificat este lăsat la învechit în butoaie care nu sunt din stejar, atunci el nu poate primi denumirea de whisky/whiskey.
  7. Odată pus în butoaie, prin interacțiune dintre alcool și lemnul de stejar, anual se va pierde prin evaporare o cantitate egală cu 2%. Tot două procente se pierd anual și din tăria alcoolului. Acest proces chimic este denumit plastic în industrie și angel’s share.
  8. Whisky-ul nu are termen de garanție, fiind valabil oricât dacă se găsește într-o sticlă sigilată cu dop de plută sau metal. De asemenea odată îmbuteliat, whisky-ul nu mai îmbătrânește, dar poate deveni mai valoros. Odată ce ați deschis o sticlă de whisky, este bine de știut că în maxim 5 ani se va oxida, sau chiar mai devreme dacă raportul dintre cantitatea rămasă în sticlă și oxigenul dislocat este favorabil ultimului.

FOTO: pernod-ricard.com

Author

Pasionat de whisky și autorul primei lucrări românești despre whisky-ul scoțian - The Scotch Whisky Emporium - am decis să împărtășesc tuturor povestea frumoasă a acestui distilat cu o istorie de mai bine de cinci secole.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *