Surprins de ploaie într-o seară rece de toamnă în timp ce explorezi piațetele din centrul vechi al Sibiului nu ai altceva de făcut decât să te refugiezi în una din “crâșmele” adiacente. Cunoșteam din vizitele anterioare Cafe Wien, un local cu 2 terase simpatice. Atmosferă caldă, fusion jazz în surdină, personal amabil. Meniul vine rapid și-l parcurg “pe fastforward” în căutarea unei licori potrivite cu vremea de afară; 8 nume familiare, amestecate alandala la capitolul “whisky”, cu Laphroaig 10 yo cap de afiș. Măsura e clasica cinzeacă, prețurile pe măsura locației, cel care mă servește nu face nici măcar o aluzie la gheață (așa cum mi s-a întâmplat atât de des în alte localuri) și “medicamentul” sosește, acompaniat de un alt pahar, cu apă. Satisfacție personală – după câteva minute una dintre domnișoarele de la o masă alăturată întreabă “ce beau de miroase atât de fain”. Conversația se însuflețește la al 2-lea pahar, se întrevăd noi adepți ai distilatelor afumat-medicamentoase.
Una peste alta, 3 stele pentru atmosferă și servicii; o listă mai bine garnisită whisk(e)y ar fi adus 4 stele.
Până la următorul dram,
Slainte mhath!
