Cum malțarea orzului se face în fabrici specializate, măcinarea este practic primul proces tehnologic ce se desfășoară la distilerie.
Cu toate că nu este un procedeu foarte complex sau spectaculos, trebuie urmărit îndeaproape și zilnic trebuie analizate probele și efectuate reglajele rolelor de pisare.
Ce trebuie urmărit la grist (srot) este granulația de măcinare și umiditatea orzului. O măcinare imperfectă și o umiditate improprie poate bloca întregul proces sau poate duce la formarea unui terci în mash tun ducând la îngreunarea evacuării și la randamente proaste ale borhotului.
Prima dată se sortează maltul pentru a indeparta paiele și pietricele. Aici sunt atașati și magneți ca să atragă eventualele metale ce ar provoca scântei și ar aprinde praful extrem de inflamabil rezultat de la măcinare. Tot preventiv sunt prevăzute mai multe guri de ventilare pentru a evacua rapid orice eventuală explozie și a diminua pagubele.
Gristul este impărțit în trei categorii și anume: husk(coji) – 20%, grits(baza) – 70% și flour(faina) – 10%.
Aceasta este proporția ideală pentru a avea maximum de zaharuri extrase din amidon .
Dacă vorbim de reglajele la role, ele trebuie adaptate la mărimea bobului de orz ce diferă de la un tip de orz la altul sau de la o recoltă la alta.
Morile de macinare nu sunt foarte greu de întreținut și sunt destul de longevive. La Glenfarclas de exemplu, se foloseste o moara Buhler, un fel de Bentley printre mori și nu au fost schimbate rolele niciodată în 32 de ani.
Măcinarea este primul proces din tehnologia de distilare a orzului și le vom detalia și pe restul în episoadele următoare.
