Cu ceva vreme în urmă, aromele whiskey-ul irlandez dominau întreaga lume. La sfârșitul secolului XIX, cele 28 de distilerii situate pe insulă aprovizionau o întreaga piață ce considera whiskey-ul irlandez ca fiind cel mai de seamă dintre toate băuturile.
Povești despre începuturile distilării whiskey-ului sunt foarte multe, călugării irlandezi, sau unii ar spune chiar Sfântul Patrick, protectorul Irlandei, au inventat un elixir denumit uisce beatha, a cărui traducere înseamnă apa vieții. Adevărul, chiar daca mai puțin fantezist, este că whiskey-ul nu a fost inventat de irlandezi și nici de scoțieni. Cel mai probabil cei care descoperă, sau redescoperă, arta distilării sunt maurii, undeva prin secolul XI. Fiind musulmani, se presupune că alambicul a fost folosit pentru producerea unor medicamente și nu la producerea de băuturi cu scop recreațional. Nimeni nu știe cu exactitate când s-a distilat pentru prima oara alcool, dar primul care a distilat a fost Arnold de Villa Nova, un alchimist născut în Valencia, care a distilat vin și a obținut o băutura denumita în arabă al-kohl. Când maurii au fost alungați de pe teritoriul Spaniei, arta distilării a căzut in mâinile călugărilor care au răspândit-o în toate colțurile lumii știute. Și astfel în Franța a apărut eau-du-vie din struguri, în Scandinavia aquavit din ierburi și în Irlanda uisce beatha din cereale, procesul fiind similar, diferența fiind dată de materia primă folosită.
Prima atestare documentară a „whiskey-ului” datează din anul 1405 și o găsim în Anals of the Four Masters, unde este descrisă moartea căpeteniei Risterd Mac Ragnaill survenită în urma consumului excesiv de uisce beatha, care se dovedește a fi apa morții pentru acesta. În jurul anului 1541, printre fanii irish whiskey-ului, din ce în ce mai mulți, o regăsim pe Elisabeta I, usquebaugh fiind considerat mult mai bun decât aqua vitae produsa în Anglia. Un alt împătimit al irish whiskey-ului este țarul Rusiei, Petru cel Mare (1672-1725), care declară că „dintre toate vinurile cel mai bun este distilatul irlandez”.
Prima distilerie cu licență pentru producerea de alcool este Bushmills, care primește licența în anul 1608. Celelalte două mari brand-uri cunoscute în Romania, Jameson si Tullamore D.E.W., apar mult mai târziu, distileria Jameson este construită în anul 1780, în Dublin, iar Tullamore D.E.W în anul 1829, în orașul cu același nume. Pe la sfârșitul anilor 1700, în Irlanda funcționau circa 1200 de distilerii, majoritatea fără licență de distilare datorită taxelor foarte mari. La începutul secolului XIX, sistemul de taxe este mai relaxat, numărul distileriilor intrate în legalitate ajunge la 90 iar irish whiskey-ul este cel apreciat whiskey în lume. În momentul în care filoxera distruge suprafețele cultivate cu vița de vie, afectând producția de vin și cognac, irish whiskey-ul devine distilatul numărul unu de pe piață.
Dar cum toate lucrurile frumoase au un final, așa și irish whiskey-ul își trăia ultimii ani de glorie din acea perioada, în momentul în care irlandezul Aeneas Coffey patentează distilarea continuă. În urma acestui proces se obține constant o cantitate mai mare de alcool, cu un A.B.V. foarte mare, cu costuri mici. Metoda este folosită în special la producerea de grain whisky folosit în compoziția blend-urilor. Producătorii irlandezi de whiskey au fost reticenți, unul din motive fiind acela că alcoolul obținut este mai sărac în arome. În schimb vecinii scoțieni o adoptă imediat și obțin cantități din ce în ce mai mari de blended whisky, luând fața irlandezilor care se confruntă cu diverse probleme generate de conflictele interne si internaționale: războiul de Independența, războiul comercial cu Marea Britanie, prohibiția din America si cel de-al doilea război mondial. La începutul anilor 1970 în Irlanda se mai întâlneau doar două distilerii operaționale : New Midleton, unde se producea Jameson, Powers, Paddy etc., și Old Bushmills.
În ultima perioadă, irish whiskey-ul își revine după o lungă perioadă de declin, popularitatea lui fiind în creștere, fapt ce conduce la construcția mai multor distilerii pe insulă și la redeschiderea vechilor distilerii. Una dintre aceste distilerii este Tullamore D.E.W., aflată în portofoliul celor de la William Grant & Sons. În momentul în care cei de la William Grant & Sons au preluat distileria, au promis că vor face tot ce le va sta în putința să reia producția în vechea distilerie din orașul Tullamore, promisiune îndeplinită în toamna anului 2014.
Conform legislației, tot whiskey-ul irlandez trebuie sa fie distilat și maturat numai pe insulă, atât în Irlanda cât și în Irlanda de Nord. Distilatul trebuie să aibă o puritate de cel mult 94,8%, iar maturarea să se facă în butoaie de lemn, cu o capacitate de cel mult 700 litri, timp de minim trei ani. Orice amestec de whiskey-uri irlandeze trebuie să poarte pe etichetă denumirea de blended irish whiskey. Cu toate ca whiskey-ul irlandez este triplu distilat, acest lucru nu este reglementat sau impus de lege.
În Irlanda sunt produse trei tipuri de whiskey: pot still, malt și grain. Single malt și grain whiskey sunt asemănătoare cu cele produse în Scoția doar primul tip fiind ceva deosebit, o creație unică a irlandezilor. Pot still whiskey se refera la un whiskey distilat într-un alambic cunoscut sub denumirea de pot still, dintr-un amestec de orz malțat și orz nemalțat. Acest tip de whiskey a fost creat în jurul anului 1792, ca un răspuns la încercarea guvernului britanic de a colectata mai mulți bani din taxe, mărind taxa pe cantitatea de orz malțat folosită.
Whiskey-urile de bază ale brand-urilor Jameson, Tullamore D.E.W., Bushmills și a altor mărci renumite din Irlanda sunt blend-urile, un amestec din două sau trei tipuri de irish whiskey. De asemenea, aceste companii îmbuteliază single malt și single grain whiskey, ca și vecinii scoțieni, dar și single pot still whiskey.
Maturarea se face aproape în totalitate in butoaie de stejar folosite, cele mai uzitate fiind cele ex-bourbon, butoaie în care a fost maturat pentru prima data bourbon. Celelalte tipuri de butoaie, folosite mai rar, sunt de ex-sherry, ex-porto, ex-wine, ex-madeira și uneori butoaie de stejar noi.
Chiar dacă consumul de irish whiskey a explodat în ultima perioadă, vânzările reprezintă numai 6% din totalul pieței de whisky, ceea ce reprezintă numai un dram de irish whiskey în comparație cu vremurile în care irlandezii dominau întregul sector. Irlanda mai are un lung drum de parcurs pentru a reveni la nivelul care a consacrat-o, dar pentru că și-a păstrat condițiile și valorile tradiționale unice care au făcut ca irish whiskey-ul să fie sinonim cu cel mai bun whisky din lume, și cu puțin noroc, iubitorii de whiskey vor redescoperi ceea ce străbunicii și stră-străbunicii lor apreciau foarte mult.
